Istoria Dorohoiului pe scurt

Dorohoiul are o istorie documentată de peste șase sute de ani. Iată reperele sigure, fiecare cu sursa ei la finalul paginii.

1407: primul document

Pe 6 octombrie 1407, la Liov (azi Lviv, în Ucraina), domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun reînnoiește față de regele Poloniei, Vladislav Iagello, actul de supunere din 1404. Printre boierii moldoveni care semnează se află „pan Mihail de la Dorohoi”. Este primul document care pomenește Dorohoiul, după Primăria Dorohoi și Consiliul Județean Botoșani.

Unele surse, printre care Wikipedia, dau anul 1408. Cel mai probabil e o confuzie cu documentul de mai jos, din octombrie 1408. Cele două documente și de unde vine confuzia sunt explicate pe larg în Prima atestare a Dorohoiului.

1408: un târg pe drumul negustorilor

Pe 8 octombrie 1408, Alexandru cel Bun le dă negustorilor din Liov un privilegiu comercial. Documentul pomenește Dorohoiul printre orașele de pe drumul comercial care traversa Moldova de la nord la sud.

1495: biserica lui Ștefan cel Mare

În 1495, Ștefan cel Mare ridică la Dorohoi biserica Sfântul Nicolae. Clădirea este azi monument istoric.

Scaunul vornicului Țării de Sus

În Evul Mediu, Moldova era împărțită în Țara de Jos și Țara de Sus. Dimitrie Cantemir scrie, la începutul secolului al XVIII-lea, despre ținutul Dorohoiului: „Aici e scaunul Vornicului din țara de sus, care fiind pururea ocupat la curte, e înlocuit prin doi Vornici mai mici.” Culorile bastonului acestui dregător au intrat, mult mai târziu, în stema orașului.

Tot Cantemir pomenește lacul de lângă oraș, Iezerul de la Dorohoi, „demn de memorat pentru mulțimea peștilor ce are”. Povestea lui e în articolul Iezerul de la Dorohoi.

Reședința județului Dorohoi

După Unirea din 1859, vechiul ținut a devenit județul Dorohoi, cu reședința în oraș: denumirea de județ a intrat în uz de la începutul lui 1860, iar legile lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 l-au organizat ca județ modern, cu consiliu județean și prefect. De aceea unele surse dau 1859, iar altele 1864. La recensământul din 1930, județul avea 211.354 de locuitori și cinci orașe. Toată povestea lui, în Județul Dorohoi (1864–1950).

1940–1944: anii războiului

În vara lui 1940, după ultimatumul sovietic, România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, care ținea de județul Dorohoi. Pe 1 iulie 1940, militari din unități în retragere au ucis la Dorohoi zeci de evrei, iar în 1941–1942 evreii din oraș și din județ au fost deportați în Transnistria. Povestea, cu toate cifrele și sursele, e în pagina Pogromul de la Dorohoi, 1 iulie 1940.

1950: sfârșitul județului

Legea nr. 5 din septembrie 1950 împarte țara în regiuni și raioane, iar județele dispar. Dorohoiul devine reședința raionului Dorohoi, în regiunea Botoșani.

1968: în județul Botoșani

La reorganizarea administrativă din 1968, care a readus județele, Dorohoiul devine oraș în județul Botoșani.

1994: municipiu

Prin Legea nr. 104 din 24 noiembrie 1994, Dorohoiul este declarat municipiu.

Dorohoiul de azi

Municipiul are patru localități: Dorohoi, Dealu Mare, Loturi Enescu și Progresul. La recensământul din 2021 avea 22.893 de locuitori, cu 1.416 mai puțini decât în 2011 (24.309).

Pentru semnele vechi păstrate în stema orașului, citește Stemele Dorohoiului.