Ion Călugăru (1902–1956), prozatorul născut la Dorohoi

Ion Călugăru s-a născut la Dorohoi, pe 14 februarie 1902, într-o familie săracă de mici meseriași, și a murit la București, pe 22 mai 1956. Pe numele real Croitoru, cu prenumele Ștrul Leiba sau Buium, după surse, a scris proză în anii 1920–1930 și e cunoscut mai ales pentru romanul copilăriei lui.

Școala la Dorohoi

A terminat în 1914 Școala israelito-română din Dorohoi, al doilea din clasă, și a urmat apoi gimnaziul „Grigore Ghica”, până în 1918, după catalogul școlii citat de istoricul local Dorina Mandachi. Enciclopedia YIVO notează că studiile i-au fost sprijinite de comunitatea din oraș. Din 1919 a învățat la Liceul „Matei Basarab” din București.

Lovinescu și avangarda

La București, profesorul lui de latină a fost criticul Eugen Lovinescu. El i-a dat pseudonimul „Ion Călugăru” și l-a adus la revista Sburătorul. Primele articole le semnase „B. Croitoru”.

A debutat în volum cu povestirile „Caii lui Cibicioc”, în 1923 după YIVO (1922 după Mandachi). Au urmat „Paradisul statistic” (1926), „Omul de după ușă” (1931), „Charlot”, o carte despre Charlie Chaplin (1933), „Don Juan Cocoșatul”, „Erdora” (1934) și „De la cinci până la cinci” (1935). A colaborat la revistele de avangardă Contimporanul, Integral și unu.

„Copilăria unui netrebnic”

În 1936 a apărut romanul autobiografic „Copilăria unui netrebnic”, despre copilăria lui Buiumaș într-un târg moldovenesc de la începutul secolului al XX-lea. Criticul Paul Cernat l-a numit „excelentul roman autobiografic” al lui Călugăru. Ciclul a continuat cu „Trustul” (1937) și „Lumina primăverii” (1947 sau 1948, după surse).

Romanul nu numește Dorohoiul, dar târgul din carte e pe Jijia, iar prefața ediției din 1962 îl leagă de locurile în care a copilărit autorul. Într-o schiță autobiografică reprodusă acolo, Călugăru scria: „Amintirea mea păstrează însă vedenia unui tîrg în care vremea nu se mai schimbă: totdeauna toamnă.” Pentru un al patrulea volum avea titlul provizoriu „Cei ce n-au trecut Jijia”.

Întoarcerea la Dorohoi

În aprilie 1946, Ion Călugăru a revenit în orașul natal. Un martor de atunci, Iosef Ioju Haimovici, își amintea că scriitorul a fost primit la gară cu sare și cu un colac făcut de o fostă vecină, iar seara s-a dat o masă în cinstea lui.

Nu am găsit în Dorohoi o stradă, o școală sau o placă cu numele lui. Pentru alte cărți care pomenesc orașul, vezi Dorohoiul în literatură și muzică.