Theodor V. Ionescu, fizicianul născut la Dorohoi

Theodor V. Ionescu s-a născut la Dorohoi pe 8 februarie 1899. Era al cincilea dintre cei unsprezece copii ai unei familii de agricultori, Vasile Ionescu și Maria Isacovici. În 1908, părinții s-au mutat la Botoșani, unde a făcut școala elementară și Liceul „A. T. Laurian”.

Primul doctorat în fizică de la Iași

A studiat fizica și chimia la Universitatea din Iași, ca bursier al Academiei Române. În 1923 a susținut, cu profesorul Petru Bogdan, prima teză de doctorat în fizică de la Iași, despre viteza sunetului în lichide. Un an mai târziu a luat un al doilea doctorat, la Universitatea din Nancy, în Franța.

Din 1924 a predat fizică experimentală la Iași, iar din 1928 a fost profesor titular. În 1941 s-a mutat la Universitatea din București, unde a fost și decanul Facultății de Fizică, între 1964 și 1966.

Ce a descoperit

• un microfon cu curenți termoionici (1925–1926);
• un modulator de lumină cu cristal de cuarț, făcut în 1927 la Sorbona, în laboratorul profesorului A. Cotton;
• cercetări asupra ionosferei: în 1933, cu Constantin Mihul, a arătat rolul ionilor negativi în propagarea undelor radio;
• oscilatori cu plasmă pentru undele decimetrice (1936–1938);
• în 1946, cu Vasile P. Mihu, o instalație care a dat o emisie stimulată de tipul celei folosite mai târziu în maser, după Curierul de Fizică.

A scris monografia „Electricitatea”, ajunsă în 1962 la a treia ediție.

Academia

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1955 și membru titular din 1963; din 1974 a condus Secția de Fizică a Academiei. În 1970 l-a propus pe fizicianul francez Louis Néel pentru Premiul Nobel pentru Fizică, pe care Néel l-a primit în același an.

A murit la București, pe 6 noiembrie 1988.

Alți oameni născuți la Dorohoi sunt în Personalitățile Dorohoiului.